Mai stie cineva notiunea termenului “mandria de a fi român”? Mai inseamna ea ceva sau e o forma fara fond? Ca un arhaism lingvistic despre care nimeni nu stie ce mai inseamna…
Si de ce nu suntem mandri? De ce nu stam cu capul sus in fata strainilor? De ce nu ne aparam tara si valorile nationale? De ce nu le promovam?
Ieri s-au intamplat doua lucruri ca doua palme date tarii si valorilor ei. Un epigon hortist, ajuns prim-ministru al Ungariei, Viktor Orban, a declarat: ‘Sa fie Ardealul cum a fost si natiunea ungara cum a fost’. Nu era o cugetare spusa la o bere, ci un mesaj transmis oficial pe teritoriul unui alt stat. In acelasi timp un cetatean care, culmea, lucreaza ca functionar la Directia Finantelor Publice Harghita, pe nume Barna Csibi, a obţinut de la primărie o aprobare pentru o "acţiune de informare publică", transformată apoi într-o "judecare" a lui Avram Iancu, "pentru crime împotriva secuilor", acesta - întruchipat de o păpuşă de cârpă - fiind apoi spânzurat în vecinătatea locului de joacă al unor copii.
Ce s-a intamplat cu cei doi? Nimic. Nici o actiune decisa a statului, nici o avalansa mediatica, nici o revolta a opiniei publice. NIMIC. In cazul lui Barna ar fi trebuit sa i se ridice cetatenia romana si fie deportat, iar in ceea ce-l priveste pe oficialul maghiar sa fie declarat persona non grata. La fel ca si in cazurile cu Nicolas Sarkozy si Silvio Berlusconi, sau cu cetateni ai altor tari care nu se marginesc sa ne jigneasca numele si traditiile la ei acasa, ci o fac chiar la noi. (Va mai aduceti aminte de cazul Teo Peter?). Nu e o atitudine doar a maghiarilor. Acestia ies in evidenta doar pentru ca sunt mai multi. Multe popoare ne trateaza in acest fel.
Si noi ce facem? Stam! Stam si ne uitam. Ne-am obisnuit sa se uite lumea la noi ca la urs in afara si ca la niste servitori la noi in tara. Faceti un experiment, si mergeti intr-un restaurant si comandati ceva in engleza si a doua zi mergeti in acelasi restaurant si comandati in romaneste. Sa vedeti diferenta. Asta inseamna ca ne simtim inferiori.
Dar de ce? Nu suntem noi urmasii lui Traian? Singurii care au pastrat denumirea de ‘romani’, care vorbim latina cel mai aproape de vechii locuitori ai imperiului roman, care aveam un regat dacic cand vecinii nostrii rataceau nomazi prin pustietatile din est? Nu suntem noi cei care le-am tinut piept tuturor imperiilor, atat din est cat si din vest? Nu suntem noi cei care avem cea mai frumoasa tara din zona cu relieful cel mai variat? Nu dintre noi s-au ridicat Aurel Vlaicu, Henry Coanda, Constantin Brancusi? Multe tari au putine lucruri cu care se pot lauda, le divinizeaza si le promoveaza peste tot (Stonehenge, Wild West, etc). Noi avem cu ce dar nu suntem in stare, le ingropam in loc sa le promovam. Iar daca cineva le batjocoreste, inchidem ochii ca niste slugi.
Vreau sa vad oameni care spun cu mandrie in afara ‘I am a Romanian citizen!’ si carora nu le mai este teama sa isi apere drepturile si valorile.
Si de ce nu suntem mandri? De ce nu stam cu capul sus in fata strainilor? De ce nu ne aparam tara si valorile nationale? De ce nu le promovam?
Ieri s-au intamplat doua lucruri ca doua palme date tarii si valorilor ei. Un epigon hortist, ajuns prim-ministru al Ungariei, Viktor Orban, a declarat: ‘Sa fie Ardealul cum a fost si natiunea ungara cum a fost’. Nu era o cugetare spusa la o bere, ci un mesaj transmis oficial pe teritoriul unui alt stat. In acelasi timp un cetatean care, culmea, lucreaza ca functionar la Directia Finantelor Publice Harghita, pe nume Barna Csibi, a obţinut de la primărie o aprobare pentru o "acţiune de informare publică", transformată apoi într-o "judecare" a lui Avram Iancu, "pentru crime împotriva secuilor", acesta - întruchipat de o păpuşă de cârpă - fiind apoi spânzurat în vecinătatea locului de joacă al unor copii.
Ce s-a intamplat cu cei doi? Nimic. Nici o actiune decisa a statului, nici o avalansa mediatica, nici o revolta a opiniei publice. NIMIC. In cazul lui Barna ar fi trebuit sa i se ridice cetatenia romana si fie deportat, iar in ceea ce-l priveste pe oficialul maghiar sa fie declarat persona non grata. La fel ca si in cazurile cu Nicolas Sarkozy si Silvio Berlusconi, sau cu cetateni ai altor tari care nu se marginesc sa ne jigneasca numele si traditiile la ei acasa, ci o fac chiar la noi. (Va mai aduceti aminte de cazul Teo Peter?). Nu e o atitudine doar a maghiarilor. Acestia ies in evidenta doar pentru ca sunt mai multi. Multe popoare ne trateaza in acest fel.
Si noi ce facem? Stam! Stam si ne uitam. Ne-am obisnuit sa se uite lumea la noi ca la urs in afara si ca la niste servitori la noi in tara. Faceti un experiment, si mergeti intr-un restaurant si comandati ceva in engleza si a doua zi mergeti in acelasi restaurant si comandati in romaneste. Sa vedeti diferenta. Asta inseamna ca ne simtim inferiori.
Dar de ce? Nu suntem noi urmasii lui Traian? Singurii care au pastrat denumirea de ‘romani’, care vorbim latina cel mai aproape de vechii locuitori ai imperiului roman, care aveam un regat dacic cand vecinii nostrii rataceau nomazi prin pustietatile din est? Nu suntem noi cei care le-am tinut piept tuturor imperiilor, atat din est cat si din vest? Nu suntem noi cei care avem cea mai frumoasa tara din zona cu relieful cel mai variat? Nu dintre noi s-au ridicat Aurel Vlaicu, Henry Coanda, Constantin Brancusi? Multe tari au putine lucruri cu care se pot lauda, le divinizeaza si le promoveaza peste tot (Stonehenge, Wild West, etc). Noi avem cu ce dar nu suntem in stare, le ingropam in loc sa le promovam. Iar daca cineva le batjocoreste, inchidem ochii ca niste slugi.
Vreau sa vad oameni care spun cu mandrie in afara ‘I am a Romanian citizen!’ si carora nu le mai este teama sa isi apere drepturile si valorile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu