joi, 16 februarie 2012

Pactul fiscal al UE – un exercitiu de imagine pentru pietele financiare


Pactul fiscal la care s-a alaturat Romania in urma summit-ului UE de saptamana trecuta va forta tarile sa isi reduca deficitele structurale la cel mult 0,5% din PIB.

Plecand de la aceasta stire ne punem 3 intrebari: De ce s-a concentrat UE pe deficitul structural? Se pot incadra statele UE in tinta propusa? Ce va insemna pentru cetateni eforul guvernelor de a o respecta?

In primul rand deficitul structural reprezinta cheltuieli neproductive facute de guverne in anumite perioade, in general de crestere economica, dar care se reflecta in anii urmatori si se resimt in perioadele de recesiune. Deficitul structural poate fi pe termen scurt sau pe termen lung si poate fi finantat din incasarile bugetare sau din imprumuturi.

Ca si comparatie putem sa luam o gospodarie cu venituri medii care la un moment dat isi cumpara din economii o masina de lux. Cheltuielile cu masina pot fi acoperite si gospodaria ramane si cu excedent. Totusi aceste cheltuieli reprezinta deficit structural care se scade din excedent. Dupa un timp unul dintre membrii gospodariei isi pierde jobul. Pentru a putea face fata situatiei, membrii gospodariei reduc cheltuielile cu mancarea, hainele si vacantele. In privinta masinii nu pot face nimic, deoarece aceasta are cheltuieli obligatorii (asigurari, revizii, benzina) iar piata de vanzare nu exista datorita situatiei economice. Cu toate reducerile de cheltuieli veniturile nu ajung iar celalalt membru al familiei, pentru a face fata cheltuielilor si pentru a isi pastra imaginea in fata rudelor, prietenilor dar si pentru a mentine un nivel de trai pentru copii, decide sa faca un credit de nevoi personale. Lucrurile se redreseaza pentru un timp, dar, datorita situatiei economice, salariul respectivului membru este redus la jumatate. Acum pe langa chieltuielile cu masina si ratele la credit contribuie la cresterea deficitului structural. Iar daca acel credit era pe termen scurt, situatia era si mai dramatica. Singura iesire din aceasta situatie, este ca ambii membrii ai familiei sa isi gaseasca joburi mai bune.

Plecand de la aceasta comparatie si extrapoland la nivel european, cu venituri peste media mondiala, cu cheltuieli de asemenea, cu asitenta sociala mai buna decat oriunde, cu cheltuieli de infrastructura foarte mari si cu deficite structurale pe timp de criza de 2.8% Italia, 3.3% Austria si Olanda, 3.7% Romania, 4.5% Spania, 4.7% Franta si Portugalia si 5.5% Polonia, te intrebi de unde mai pot reduce din cheltuielile neproductive.

Pe de alta parte, in economiile tuturor tarilor, statul este cel mai mare cumparator si reducand cheltuielile, vor determina scaderi de activitate majore si in domeniul privat. Acestea se traduc prin falimente si concedieri ceea ce duce in final la scaderea veniturilor. In aceleasi timp, o parte importanta a deficitului structural este reprezentat de salariile bugetarilor si pensii. Reducerea acestora va contribui la scaderea venitului si a celeilalte parti a populatiei, cea dependenta de stat. Scaderea veniturilor si a puterii de cumparare va duce pe de o parte la scaderea taxelor colectate si pe de alta parte la scaderea veniturilor comerciantilor, si de aici, din nou, la scaderea taxelor colectate. In acelasi timp, cheltuielile cu somajul vor contribui la cresterea deficitului structural.

La fel ca in exemplul gospodariei, reducerea deficitului structural va imbunatati doar imaginea pe termen scurt, permitand la fel ca in exemplu, angajarea unui credit de consum, pentru acoperirea deficitului si care-l va adanci si mai mult.

Singura solutie este cresterea deficitului pentru investitii cu productivitate rapida si mai mare decat ratele dobanzilor si incurajarea productiei in domeniul privat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu